ABORDAREA STARILOR CONFLICTUALE IN CUPLUL ANTRENOR-SPORTIV PRIN TEHNICI PSIHODRAMATICE

Psiholog CS drd. Simina Calu Institutul National de Cercetare pentru Sport

Cuvinte cheie: relatie antrenor - sportiv, optimizare, conflict, tehnici psihodramatice, perceptie interpersonala

Rezumat

Performanta sportiva este influentata atat de factori individuali, cat si de factori psihosociali. Privind relatia antrenor-sportiv ca pe unul din elementele esentiale ale generarii de performante in activitatea sportiva, consideram ca ameliorarea calitatii relatiei si depasirea dificultatilor relationale se impune cu necesitate.

Lucrarea de fata prezinta cateva argumente privind avantajele utilizarii psihodramei ca metodologie de interventie psihologica cu efecte optimizatoare pentru cuplul antrenor-sportiv, avantaje ilustrate si printr-un studiu de caz privind abordarea unei situatii de conflict.

Introducere

Studiind literatura de specialitate, se poate constata faptul ca interesul specialistilor in psihologia sportului s-a axat, mai ales, asupra studierii si dezvoltarii factorilor intrapersonali ai performantei, precum motivatia si anxietatea. Aceasta abordare este insa restrictiva si pierde din vedere factori deosebit de importanti, precum cei interpersonali, psihosociali, fara de care activitatea si performanta sportiva nu ar putea exista.

Activitatea sportiva are, in esenta, un pronuntat caracter social si nu poate fi conceputa in afara relatiilor sociale, deoarece omul gandeste si actioneaza in ansamblul relatiilor sociale, influentand si fiind influentat de reactiile celorlalti. Performanta sportiva nu poate sa depinda doar de caracteristicile si manifestarile individuale, fiind conditionata si de factorii psihosociali, precum natura relatiei si interactiunea care se creeaza intre actorii contextului sportiv, dar indeosebi intre antrenori si sportivi.

Performanta sportiva se dezvolta intr-un sistem de relatii interpersonale, antrenorii si sportivii fiind in permanenta in relatii si de aceea consider importanta descoperirea si activarea resurselor personale necesare construirii unor relatii sanatoase.

Psihodrama este o conceptie filozofica si o metoda psihoterapeutica care intervine in mod esential asupra relatiilor interpersonale.  Specificul consta in faptul ca oamenii nu doar vorbesc despre dificultatile sau situatiile din viata lor, ci le pun in scena si joaca diferite roluri si situatii cu care se confrunta, le exploreaza prin actiune. Psihodrama se bazeaza pe invatarea experientiala si ofera cadrul unui laborator de experimentare psihosociala si de dezvoltare a abilitatilor psihosociale ale individului. (Blatner, A., 2006).

Prin tehnicile psihodramatice, specifice metodelor de actiune, se produce o restructurare a modurilor disfunctionale de "a fi" in raport cu ceilalti, provoaca persoana sa descopere raspunsuri noi la o anume situatie si sa devina o fiinta autonoma si spontana.

Relatia antrenor-sportiv

In 1995, Iso-Ahola S. propunea un cadru conceptual al performantei sportive care este privita din punct de vedere psihologic ca fiind o "functie multiplicativa de factori intrapersonali (motivatie intrinseca, abilitati de coping etc.) si factori interpersonali (de exemplu suportul social)".

Se delimiteaza patru factori intrapersonali, si anume automotivarea, capacitatea cognitiva - abilitatile de coping, orientarea afectiva si abilitatile de antrenament mental. Acestia sunt inconjurati de cei intrapersonali, cum sunt sprijinul social si relatia antrenor-sportiv. Autorul accentueaza ideea ca "maximizarea factorilor psihologici pentru performanta necesita din partea antrenorului stimularea resurselor intrapersonale si psihosociale ale sportivilor, fiind mai degraba facilitatori ai autoreglarii si autonomiei sportivilor decat controlori ai comportamentelor si obiectivelor acestora."

Acest cadru conceptual subliniaza necesitatea dezvoltarii factorilor intrapersonali, dar si interpersonali ai performantei sportive. (Iso-Ahola, 1995).

Definirea conceptului

Problematica conceptului de relatie interpersonala antrenor-sportiv necesita o definire suficient de extinsa asa incat sa cuprinda toate aspectele acestui fenomen psihosocial deosebit de complex. Cercetarea si evaluarea relatiei care sa permita apoi si interventia pentru influentarea ei solicita o definire operationala riguroasa si foarte specifica a relatiei.

Jowett & Poczardowski definesc, intr-o acceptiune larga, relatia antrenor-sportiv ca fiind "situatia in care gandurile, sentimentele si comportamentele unui antrenor si unui sportiv sunt interrelationate cauzal" (Jowett & Poczardowski, 2007). Aceasta definitie subliniaza caracterul dinamic al relatiei si o descriu ca pe o stare care se modifica in timp in functie de interactiunea si calitatea gandurilor, emotiilor si comportamentelor celor doi. Natura relatiei antrenor-sportiv este data de aceste interactiuni.

In abordarea acestei problematici, ceea ce trebuie sa lamurim este ce inseamna de fapt o relatie buna. Ce dorim sa imbunatatim la aceasta relatie? Cum ar trebui relatia sa fie pentru a fi eficienta?

Jowett (2005) descrie relatia A-S pe doua dimensiuni, stabilind astfel o taxonomie privind natura motivationala a relatiei:

• Centrata pe obtinere de rezultat – doua subdimensiuni : relatie prolifica si relatie neprolifica
• Centrata pe ajutorare (se refera la calitatea - satisfactie, armonie, well being) - doua subdimensiuni : relatie eficienta si relatie neeficienta.

Figura 1 - Natura motivationala a relatiei A-S : taxonomie 2X2 (Jowett, 2005)

O relatie antrenor-sportiv ideala ar presupune atat obtinerea de performante sportive, fiind o relatie prolifica, care satisface nevoia de realizare profesionala al celor doi, dar ar presupune si o calitate deosebita si satisfacerea nevoilor de dezvoltare personala, armonie, comunicare, de stare de bine.

Modelul conceptual al relatie antrenor-sportiv propus de Sofia Jowett si colaboratorii (2000-2006)

Modelul conceptual propus de Jowett si grupul de cercetatori, inca din anul 2000, este un model integrativ care porneste de teoria schimburilor sociale si reia cateva concepte care initial au fost studiate independent de psihologia sociala, si anume: apropiere, commitment, complementaritate si coorientare.

Modelul initial al lui Jowett & Meek (2000) porneste de la definitia data de Kelley si colaboratorii (1983) relatiei interpersonale "ca fiind situatia in care emotiile, gandurile si comportamentele a doua persoane sunt interconectate". Jowett a aplicat aceasta definitie in relatia antrenor-sportiv, afirmand ca aceasta diada este interdependenta, si ca principalul ei obiectiv este de a produce ca rezultat o performanta mai mare si mai buna. Acest model propune ideea ca "emotiile, gandurile si comportamentele antrenorului si sportivului sunt interdependente reciproc si cauzal." (Jowett & Poczardowski, in Jowett, S., Lavalle, D., 2003)

Apropierea ("Closeness")

Constructul desemneaza semnificatia afectiva pe care o asociaza sportivul si antrenorul relatiei lor (incredere, apreciere, respect).

Apropierea se refera la sentimentul de apropiere emotionala fata de celalalt in relatia antrenor-sportiv. Include atat aspectul pozitiv, cat si pe cel negativ al conceptului.

Apropierea pozitiva se refera la respect reciproc, dragoste, grija, admiratie, placere, incredere, iar aspectul negativ la respingere reciproca, lipsa de respect, retinere, furie, lipsa de legatura, dezamagire. Apropierea pozitiva indica un climat afectiv pozitiv si marcheaza stabilitatea relatiei precum si satisfactia partenerilor.

Devotamentul („Commitment")

Defineste intentia antrenorului si sportivului de a mentine relatia sportiva si de a-i maximiza, de a-i amplifica rezultatele. 

Coorientarea ( „Co-orientation")

Este conceptul care include perceptiile interpersonale ale antrenorului si sportivului si reflecta gradul in care au stabilit o baza comuna a relatiei lor.

Coorientarea reprezinta aspectul cognitiv, perspectivele comune, impartasite de antrenor si sportiv – scopuri comune, valori, credinte – care apar ca rezultat al comunicarii deschise intre cei doi, al dezvaluiri personale si schimbului frecvent de informatie, precum si intelegerii reciproce. Coorientarea este operationalizata prin mijloacele comunicarii in relatie.

Comunicarea deschisa si intelegerea reciproca derivata din scopurile comune determina antrenorul si sportivul sa reactioneze sensibil unul la celalalt, raspunzand adecvat nevoilor, dorintelor, asteptarilor, problemelor celuilalt.

Comunicarea reprezinta fundatia construirii relatiilor si "ofera oportunitatea antrenorului si sportivului de a-si impartasi experientele proprii, din care se dezvolta apoi coorientarea." (Duck, 1994, citat in Jowett, S., Lavalle, D.,2003)

Complementaritatea („Complementarity")

Reprezinta comportamentele de afiliere corespondente ale antrenorului si sportivului (de exemplu, atitudinea deschisa a sportivului determina atitudini prietenoase si deschise ale antrenorului), precum si comportamentele reciproce de dominare sau submisivitate (de exemplu, antrenorul da indicatii, iar sportivul le executa). Acest concept reflecta complementaritatea si interactiunile cooperante ale celor doi in antrenament.

Studiile (Jowett & Meek, 2002) au aratat ca lipsa de apropiere, orientare comuna si complementaritate este corelata cu conflicte interpersonale. (Jowett, 2003)

Perceptiile personale ale fiecarui membru al diadei asupra relatiei lor sunt inerente oricarei relatii si au o deosebita importanta. Din interactiunile acestor perspective, denumite de Laing, Phillipson and Lee in 1996 "perspectiva directa" si "metaperspectiva", reiese calitatea relatiei antrenor-sportiv, ca pozitiva, armonioasa, conflictuala sau distanta.

Influentarea relatiei antrenor-sportiv

Esenta activitatii antrenorilor consta tocmai in relationarea cu sportivii, in comunicarea si influentarea eficienta a acestora, astfel incat sa ii directioneze si sa ii mobilizeze pentru atingerea obiectivelor. Comunicarea este principalul instrument al conducerii sportivilor, de aceea antrenorul-lider trebuie sa cunoasca sportivii, sa comunice eficient si sa fie capabil de influentarea acestora. Indeplinirea acestui rol necesita, prin urmare, abilitati de relationare interpersonala si de comunicare eficienta: sa asculti, sa transmiti mesaje, sa negociezi, sa oferi suport, sa mobilizezi.

La ce ne referim cand vorbim de influentarea relatiei antrenor-sportiv? Influentarea relatiei presupune interventia psihologica de optimizare a interactiunilor si dinamicii comunicarii celor doi, pornind de la stimularea si imbunatatirea cunoasterii reciproce si avand ca obiectiv cresterea calitatii si eficientei relatiei.

Se pune insa si problema obiectivului urmarit. Ce urmarim prin optimizarea relatiei antrenor-sportiv? Presupune cresterea performantelor sportive? Sau imbunatatirea satisfactiei personale si relationale, a confortului si armoniei in relatie?

Abordand relatia din perspectiva tipologiei 2x2 propuse de S. Jowett, o relatie ideala presupune atat obtinerea de performante de succes, cat si eficienta si calitate relationala si dezvoltare personala.

Avantajele utilizarii tehnicilor psihodramatice in interventiile de optimizare relationala

Dificultatile relationale cu care se pot confrunta antrenorul si sportivul pe parcursul activitatii sunt inerente si naturale, dar modul in care acestia le fac fata este important. Uneori o proasta gestionare poate duce la un mare consum de energie, la esec performantial sau chiar la ruperea relatiei. Ca in orice relatie interumana, pot sa apara fenomene precum comunicare redusa sau alterata – lipsa transmiterii de informatii, lipsa ascultarii reciproce, perceptii eronate asupra celuilalt, tensiuni si conflicte manifeste, neconfirmarea asteptarilor, lipsa unui scop comun, lipsa increderii reciproce.

Depasirea dificultatilor relationale sau optimizarea relatiei antrenor – sportiv presupune, in primul rand, o cunoastere mai buna de sine si a celuilalt, capacitatea de a constientiza ce se intampla cu tine, cu celalalt, care e contextul in care se desfasoara o relatie si apoi schimbarea personala.

Nu dorim sa realizam in continuare o prezentare extinsa a tehnicilor psihodramatice, ci doar sa subliniem faptul ca aceste tehnici ofera un cadru deosebit de eficient pentru parcurgerea pasilor necesari rezolvarii si prevenirii conflictelor, cresterii calitatii relatiei antrenor-sportiv.

In conceptia psihodramatica doi indivizi stabilesc un raport adevarat de reciprocitate doar atunci cand fiecare dintre cei doi reuseste sa se imagineze si sa se simta in pielea celuilalt. Astfel, se realizare comunicarea autentica, intalnirea dintre cei doi – starea de a fi impreuna, de a fi in contact real, de a se intelege, a se cunoaste intuitiv.

1. Inversiunea de rol este de aceea poate cea mai importanta metoda psihodramatica. Reprezinta o modalitate operationala care dezvolta capacitatea empatica a individului si ii ofera posibilitatea de a cunoaste si perspectiva celuilalt.

Prin inversiune de rol, individul are acces la subiectivitatea celuilalt, poate intelege adevarul subiectiv al acestuia, poate depasi prejudecati si se poate intelege mai bine pe sine prin intermediul celuilalt.

Inversiunea de rol are functie de decentrare perceptiva, individul detasandu-se de modul in care el se raporteaza la situatie si experimentand alte perspective. Tehnica consta in asumarea de catre o persoana a rolului unui "altul" pentru un anumit timp. Individul joaca o parte a celuilalt, mentinandu-si eul-oservator decentrat in mod constant in raport cu eul-actor. Astfel eul – observator devine mai constient, iar eul actor va actiona astfel nu intamplator, ci conform celor constientizate de eul observator. 

Eficienta si utilitatea metodei deriva din faptul ca face eul-observator sa aiba acces la alte adevaruri, alte perspective, actionand si depasindu-si anumite limite, blocaje emotive si prejudecati cognitive.

Antrenorului pus in situatia de a face inversiune cu sportivul pe care il antreneaza i se solicita sa inchida ochii cateva momente, atat cat are nevoie, si sa aleaga un alt loc in spatiu pentru a se putea transpune in rolul sportivului. Este stimulat sa preia dinamica corporala a sportivului, sa foloseasca gesturile, mimica, stilul de a vorbi, pentru a putea avea acces mai usor si mai autentic la lumea acestuia. In aceasta ipostaza, i se pun antrenorului, in rol de sportiv, intrebari simple, concrete, legate de viata personala, pentru a stimula si mai mult aprofundarea rolului. Apoi, se ajunge la intrebari care sa provoace antrenorul sa constientizeze mai bine atitudinea, gandurile si emotiile pe care el le percepe la sportiv in relatia cu sine, felul in care se simte in relatia cu sportivul: "Ce iti place cel mai mult in relatia cu antrenorul? Ce apreciezi la el ? Ce te deranjeaza la antrenorul tau, ce ii reprosezi?"

Exersarea inversiunii de rol il ajuta pe individ sa-si imbunatateasca atat capacitatea empatica, cat si posibilitatea de a descifra mesajele non-verbale. Este o metoda foarte importanta si utila in rezolvarea conflictelor interpersonale, oferind o cale de acces la cunoasterea scopurilor celeilalte parti cu care esti in conflict.

2. Jocul de rol este, de asemenea, o tehnica de exersare a altor posibilitati de traire, gandire si actiune. Sportivul poate experimenta rolul de antrenor, de parinte, manager sau orice alt rol care ii poate deschide noi perspective de a se intelege pe sine in relatiile cu altii cu care interactioneaza. De asemenea, antrenorul, prin experimentarea rolului de sportiv, poate constientiza mai bine modul in care percepe acest rol si astfel asteptarile pe care le are de la sportivul sau.

3. Dublul – se poate folosi in situatiile in care este stimulata atmosfera empatica, care favorizeaza disponibilitatea la deschidere interpersonala si la reciprocitate in comunicare. Persoana care devine Dublul preia rolul celuilalt, se identifica cu el si da glas sentimentelor si gandurilor acestuia, facandu-l sa devina mai constient de sine si se simta inteles in subiectivitatea sa. Antrenorul poate deveni dublu pentru sportiv atunci cand acesta nu poate exprima tot ceea ce simte si gandeste, facandu–l sa se simta inteles si sa se deschida mai mult. Devenind dublu antrenorul este stimulat sa se identifice cu sportivul, sa empatizeze cu el.

4. Tehnica oglinzii – aplicata in cadrul sesiunilor de cuplu antrenor-sportiv, sau a grupurilor de sportivi sau antrenori - este deosebit de eficienta in cunoasterea perceptiei reciproce. Aceasta tehnica faciliteaza constientizarea perceptiei exterioare, a modului in care antrenorul / sportivul este perceput, vazut, de ceilalti din afara.

Sportivul care primeste din partea unui alt sportiv sau a antrenorului sau o oglinda, care ii reflecta comportamentul si starile asa cum apar ele vazute din exterior, este de multe ori surprins, constientizand ca poate o parte din responsabilitatea pentru conflicte si neintelegeri o poarta si el prin felul in care comunica. Poate constata astfel ca manifestarile sale transmit mesaje diferite de ceea ce intentioneaza el, neconcordante cu starea lui interioara, sau poate observa ca este perceput altfel decat credea. Acesta reprezinta primul pas pentru schimbarea personala pe care o poate face in relatie si care va atrage dupa sine si ameliorarea comunicarii si deschiderii interpersonale.

Un alt avantaj al tehnicilor este stimularea creativitatii relationale – prin experimentarea unor comportamente si situatii noi de viata in semirealitatea psihodramatica, constientizarea altor variante de situatii si punerea in scena pentru verificarea lor ipotetica.

Prin folosirea de intrebari ce deschid alte perspective "Cum altfel ai fi putut reactiona in situatia respectiva?", "Ce s-ar intampla daca ai face asta? Cum ar fi daca …", se determina experimentarea de alte solutii, dar intr-un cadru securizat in care riscurile anticipate de individ nu sunt percepute ca reale. 

Toate tehnicile mentionate au ca efect in timp:

Aceasta comunicare asigura impartasirea dorintelor, valorilor, asteptarilor, intereselor, credintelor personale intre antrenor si sportiv , si creeaza devotamentul reciproc si co-orientarea , ceea ce duce la o canalizare a eforturilor celor doi spre scopuri comune si contribuie la crearea unei relatii armonioase si eficiente.

Mecanismul terapeutic sau optimizator al acestor tehnici este acela al analizei lumii interioare prin actiune si realizarea unei noi sinteze a datelor subiective (Constantinescu D., 2002), a unei restructurari, resemnificari a experientelor relationale.

Cateva elemente si caracteristici ale metodologiei de aplicare a psihodramei in optimizarea relatiei antrenor-sportiv:

Exemplificarea utilizarii abordarii psihodramatice a starii conflictuale intr-o relatie antrenor-sportiv. Studiu de caz

Participanti

Un cuplu antrenor-sportiv, cu o colaborare profesionala a de aproximativ 2 ani, intr-un sport individual, de nivel performantial ridicat, de nivel mondial. Antrenorul dispune de o experienta indelungata la nivel de juniori.

Starea prezenta

Antrenorul descrie relatia cu sportivul ca fiind deosebit de tensionata in ultima perioada, cu momente de conflict manifest. Nivelul de stres profesional al antrenorului este ridicat.

Am abordat aceasta situatie la cererea antrenorului– care a solicitat asistenta psihologica pentru sportiv. Am considerat utila realizarea de interviuri individuale, realizate separat, si observarea comportamentelor si interactiunilor celor doi in procesul de pregatire.

Recoltarea informatiilor privind starea prezenta a relatiei s-a realizat prin urmatoarele metode:

Observarea dinamicii relationale

Antrenor Sportiv Comportamente Comportament matern, cald, manifestari nonverbale de ingrijire, de protejare Stil de conducere consultativ, cooperant, orientat spre satisfacerea nevoilor sportivului Comportament profesional – atitudine complianta, comunicativa, atenta, submisiva, nesigura Comportament dominant alternant intre adolescent si adult: atitudine rebela, provoaca, face reprosuri, impulsivitate afiseaza o atitudine de superioritate profesionala politicos, controlat, evita dialogul verbal conflictual prelungit Nevoi personale vrea argumente clare, logice in pregatire are nevoie de confirmari alterneaza intre nevoia de a fi directionat si cea de libertate nevoia de a fi apreciat de sportiv nevoia de a face fata solicitarilor nevoia de a proteja sportivul Stare emotionala Irascibilitate Frustrare Nesiguranta Sentiment de neputinta

Antrenorul despre sportiv Sportivul despre antrenor Perceptia asupra celuilalt  Antrenorul crede ca sportivul are nevoie de confirmari sportivul are nevoia de a se verifica permanent Sportivul crede ca antrenorul are o atitudine moale, submisiva antrenorul este nehotarat, nu are fermitate Asteptari percepute (fata de sine) Antrenorul simte ca sportivul vrea sa fie un antrenor mai bun sa aiba solutii variate de pregatire sa il cunoasca bine, sa stie ce vrea si ce gandeste (Sportivul nu e constient, nu stie exact ce asteapta antrenorul de la el) Asteptari reale fata de celalalt Antrenorul vrea ca sportivul sa se poarte adecvat, respectuos sa il inteleaga sa aiba incredere in el ca antrenor Sportivul vrea ca antrenorul sa fie mai sigur pe el sa fie prompt si ferm sa fie hotarat

Analiza situatiei de criza

Putem sintetiza atitudinile celor doi prin schema urmatoare, care evidentiaza perceptiile interpersonale ale cuplului antrenor-sportiv.

Se poate observa ca starea conflictuala si neintelegerile apar dintr-o neconcordanta la nivelul metaperspectivei antrenorului, adica a modului in care acesta percepe atitudinea sportivului si asteptarile acestuia fata de el, si modul real in care sportivul il percepe. Toate emotiile neplacute resimtite de antrenor sunt un rezultat al acestor neconcordante. Conflictul apare din faptul ca sportivul, desi isi accepta antrenorul si este loial, se manifesta ca si cum nu ar fi astfel. Datorita comportamentului critic, dominant al sportivului si datorita nesigurantei antrenorului, apare starea tensionata intre cei doi.

Astfel am urmarit, prin intrebari care sa stimuleze explorarea perspectivei celuilalt, clarificarea acestei neconcordante. In timpul interviului, am stimulat inversiunea de rol, pentru a asigura decentrarea si intelegerea situatiei din perspectiva celuilalt, gandirea situatiei prin experienta celuilalt membru al diadei.

Intrebarile din cadrul interviurilor au avut ca rol :

Interviul a provocat sportivul sa priveasca situatia din rolul antrenorului si sa experimenteze emotii similare. Aceasta experienta l-a ajutat sa poata apoi sa initieze o comunicare clarificatoare cu antrenorul. De asemenea intelegerea comportamentului propriu, de alternanta intre copil si adult, i-a clarificat reactiile confuze ale antrenorului.

Concluzii

Conflictele interpersonale se declanseaza de multe ori datorita perceptiilor eronate ale intentiilor, dorintelor si asteptarilor celuilalt membru al diadei, perceptii care apar din lipsa unei comunicari directe si clare a parerilor, nevoilor si emotiilor.

Aceasta interventie scurta sub forma unui interviu de investigare a oferit posibilitatea detensionarii starii conflictuale si evitarea agravarii acestei neintelegeri. Interventia nu a rezolvat situatia in totalitate, dar a ajutat la intelegerea ei in profunzime de catre cei doi si a stimulat actiunile ulterioare de comunicare mai buna a celor doi.

Abordarea psihodramatica ofera cuplului antrenor-sportiv nenumarate posibilitati si resurse pentru autocunoastere si depasirea limitelor si obstacolelor relationale:

Abstract

The athletic performance is generated by individual factors and also by psychosocial factors. Considering the coach-athlete relationship as an essential element of athletic performance, the enhancement of relationship quality and difficulties overcoming are becoming a necessity.

The present paper emphasizes the advantages of using psychodrama methodology as an effective intervention for coach-athlete relationship and it presents a case study about a conflictual relationship.

Bibliografie

BLATNER, A., Creating your life: Applying psychodramatic methods in everyday life. American Creativity Association International Conference 2006, articol accesibil pe internet http://www.blatner.com/adam/papers.html. Dec.2006

BLATNER, A., Acting-in - practical application of psychodramatic methods. Springer Publishing Company, USA, 1996

CHENG, J., MARSH, H., DOWSON, M., MARTIN, A., Exploring the effect of relational dynamics and dimensions of support on gymnasts and figure skaters self-concept, education and psychological resilience: A research proposal. In: www.aare.edu.au/05pap/che05309.pdf. Martie, 2007

CONSTANTINESCU, D., Creativitatea relationala in grupul de psihodrama, iulie 2002. In: www.psihodramaclasica.ro. Iulie, 2002

DOTTI, L., Children groups – parents groups: Psychodramatic Method in Children Psychotherapy. IAGP International Conference, Jerusalem, august 2000, www.psicosociodramma.it

IONESCU, A., Fundamentele psihodramei. Suport de curs, Centrul de psihodrama clasica, 2005

ISO-AHOLA, S., Intrapersonal and interpersonal factors in athletic performance. In: Scandinavian Journal of Medicine & Science in Sports. 5 (4), 191–199, 1995

JOWETT, S., LAVALLE, D., (ed.), Social Psychology in sport. USA, Human Kinetics, 2007

JOWETT, S., When the "Honeymoon is over": A case study of coach-athlete dyad in crisis. In: The Sport Psychologist. USA, Human Kinetics,vol 17, no 4, pag. 444, 2003

JOWETT, S., NTOUMANIS, N., The Coach-Athlete Relationship Questionaire CARTQ: Development and validation, Scandinavian Journal of Medicine and Science in Sport, 2003

NICULESCU, Marian, Elemente de psihologia sportului de performanta si mare performanta. Bucuresti, Edit. Didactica si Pedagogica, 1999

SERBAN, Maria, "Umbra" campionului. Bucuresti, Edit. Sport-Turism, 1982