 |
 |
 |
 |
MODIFICARI ADUSE IN ANATOMIA CORDULUI IN FUNCTIE DE TIPUL DE EFORT PRESTAT IN SPORTUL DE PERFORMANTA - STUDIU BIBLIOGRAFIC
Asist. univ. dr. Silviu CIOROIU Universitatea „Transilvania" din Brasov
Cuvinte cheie: anatomia cordului, efort, sport de performanta
Rezumat
Lucrarea de fata reprezinta un studiu bibliografic despre care, prin intermediul informatiilor aduse si prezentate cercetarilor, consideram ca, pe de o parte, este de un real folos atat antrenorilor, sportivilor, cat si celor direct sau indirect implicati in sportul de performanta, si, pe de alta parte, trage un serios semnal de alarma asupra riscurilor presupuse de practicarea unui sport la un inalt nivel.
Cordul sufera modificari anatomice de-a lungul timpului, in cadrul dezvoltarii fiziologice a organismului. Sportul de performanta, prin intermediul efortului specific, este in masura sa influenteze, de multe ori mai putin favorabil, aceasta dezvoltare. Cunoasterea posibilelor modificari, la ora actuala, cand bolile cardiovasculare ocupa locul I in Europa si nu numai, capata o importanta deosebita.
Abstract
The current paper represents a bibliographic study, which could be, through the information it brings and the research presented, on the one hand very helpful both for coaches, sportsmen and the ones directly or indirectly involved in sport and on the other hand, could draw the attention upon the risk that practising a sport involves.
Heart suffers anatomic changes in time, along physiologic development of the body. Proffessional sport, through specific effort, can influence in many cases in a less favourable way this development. Knowing these possible changes can be extremely important, now, when cardiovascular diseases are currently no 1 in Europe and not only.
Introducere
Obtinerea unor performante sportive de varf in ultimul timp, trecand de multe ori peste limitele fiziologice ale individului, fara o concordanta adecvata intre metodologia de antrenament folosita si varsta sportivului, atrage dupa sine uneori consecinte nefaste din punct de vedere medical.
Capacitatea de performanta este legata de integritatea morfofunctionala a organismului. In acest context, sistemul cardiovascular este un pion principal de care depinde atat oxigenarea organelor vitale si a musculaturii, cat si colectarea produselor rezultate din metabolism.
Ideea, cu care sunt obisnuiti sportivii, antrenorii, parintii etc., potrivit careia sportul de performanta ar fi un „galop" de sanatate, este de multe ori falsa, dupa parerea noastra. In realitate, practicarea unei forme de miscare in mod consecvent, care aduce incontestabil reale beneficii asupra starii de sanatate, nu este similara cu practicarea unui sport de performanta. Sportul este pentru individul profesionist o meserie, care, din pacate, se pare ca lasa in urma si efecte mai putin dorite.
Este foarte adevarat ca organismul uman se adapteaza gradat la efort, in cadrul procesului de antrenament, dar este greu de crezut ca el a fost construit de o asa maniera incat sa suporte conditiile castigarii unei medalii mondiale sau olimpice actuale.
Studiu bibliografic
Supravietuirea organismului necesita prezenta oxigenului si a substantelor nutritive, precum si eliminarea eficienta a produsilor reziduali prin metabolizarea acestora. Sistemul circulator este cel care realizeaza aportul de oxigen si substante nutritive catre celule prin intermediul sangelui si totodata realizeaza transportul produsilor de degradare metabolica, in vederea eliminarii acestora din organism. [http://www.cardioms.ro/dev/cardioms/ro/informatii_1.shtml].
Inima este un organ musculo-cavitar, tetracameral (2 atrii si 2 ventricule), situat in cavitatea toracica, in mediastin. Are forma conica si este orientata cu varful (apexul) spre diafragm. Invelisul extern, pericardul, este format dintr-un strat extern, fibros si un strat intern, seros, intre care se gaseste cavitatea pericardica, plina cu lichid pericardic secretat de stratul seros.[Arinis, 2002, p.109].
Inima are forma unui trunchi de con globulos, cu axul lung indreptat oblic in jos si spre stanga, o capacitate la adult de 500-600 ml si o greutate medie de 260 g. Din punct de vedere morfologic, inima este impartita de un sept longitudinal in: inima dreapta, continand sange venos pe care-l trimite in mica circulatie si inima stanga cu sange arterial, care este trimis pe cale aortica, in marea circulatie. Lungimea inimii variaza de la 12 la 14 cm, la adult, cu o latime de 9 cm [http://old.ournet.md/~anatomia/sisteme.html].
Marimea cordului variaza cu varsta, in raport cu cavitatea toracica. Radiologic, indicele cardio-toracic (diametrul cordului fata de diametrul cavitatii toracice) este de 60% sau mai putin la copii si adulti. [Moss, 1995, p.71].
Datorita rolului sau major in propulsia sangelui, miocardul ventricular este mai bine dezvoltat ca cel atrial; in acest sens, miocardul ventriculului stang este de 3 ori mai gros decat cel al ventriculului drept. Musculatura ventriculara este dispusa in trei straturi care se continua unul pe celalalt. [Onisai, 1999, p.46].
Ventriculul drept, comparativ cu cel stang, are un perete mai subtire, dar si o rezistenta mai scazuta la golire, datorita valorilor tensionale mai reduse in artera pulmonara [Manole, 2005, p.164].
Modificarile anatomice ce se produc la nivelul cordului, consecinta a practicarii sportului de performanta, depind in general de tipul de efort prestat.
Sunt descrise doua tipuri de hipertrofie cardiaca: concentrica, indusa de efortul izometric, static, cu ingrosarea peretelui fara largirea cavitatii VS si excentrica, secundara efortului dinamic, izotonic, cu largirea cavitatii proportional cu ingrosarea peretilor VS. Alte mecanisme de producere ar putea fi bradicardia, factorii hormonali, factorii genetici. [Carp, 2002, p.123].
 |
Nota: r - raza; h – grosimea peretelui
Desi majoritatea studiilor au concluzii comune, exista si controverse in ceea ce priveste legatura dintre tipul de efort prestat si modificarile aparute la nivelul cordului.
Hipertrofia parietala superioara (peste 13mm) a fost frecvent intalnita, in special la barbati (16 mm), la practicantii sporturilor de rezistenta: ciclisti, caiacisti, inotatori. [Urhausen, 1996, p. 149].
Cercetari realizate in Italia au aratat ca antrenamentul de putere / forta, de tipul celui anaerob, efort predominant izometric (haltere, aruncari, inot – probe scurte), produce hipertrofie de perete de VS, cu scaderea diametrului intern al cavitatii VS (HVS concentrica) [Zoncu, 2002, p.903].
Asadar, sporturile de forta dura (haltere) favorizeaza, in primul rand, ingrosarea parietala decat dilatarea VS. Restul sporturilor favorizeaza dilatarea VS si hipertrofia excentrica. Sporturile la care se asociaza dilatarea maximala si, prin urmare, hipertrofia maximala sunt, in ordine descrescatoare: ciclismul, caiac-canoe, natatie, atletism (fond, semifond) si fotbalul. Tenisul si hocheiul produc modificari medii, in timp ce voleiul si echitatia – modificari minime. [Pellicia, 1996, p.162].
Aceste cercetari sunt usor contrazise de rezultatele unui studiu realizat la Spitalul Clinic Coltea pe un lot de 61 de sportivi in care s-a constat ecocardiografic ca „efortul fizic aerob determina marirea atat a peretilor VS, cat si a cavitatii VS, pe cand efortul fizic anaerob determina doar dilatarea cavitatii VS, fara modificari semnificative ale peretilor". [Tudor, 2004, p. 47].
La cei mai multi sportivi, dimensiunile cardiace au fost in limite normale stabilite de Societatea Americana de Ecocardiografie, dar „exista si o categorie la care se poate crea confuzie cu o serie de afectiuni cardiace structurale, in special cu cardiomiopatii". Asemenea dileme diagnostice apar cand grosimea peretilor VS >= 12 mm sau diametrul diastolic al VS >= 60 mm. Aceste cazuri se situeaza intr-o asa-numita „zona gri", in care modificarile cordului sportiv si formele usoare de cardiomiopatie hipertrofica sau dilatativa se suprapun. „In literatura, se citeaza ca aproximativ 2 % dintre sportivii de elita au grosimea peretilor VS in valoare absoluta >= 13 mm (pana la 15 – 16 mm) si aproximativ 15 % din populatia atletica are diametrul telediastolic al VS >= 60 mm [Tudor, 2004, p.51].
 |
Deoarece sportivii antrenati indelung prezinta dilatare de VD si o varietate de depolarizari / repolarizari, anomalii de conducere pe ECG, se pune problema tot mai frecvent de diagnostic diferential cu displazia de VD [Rost, 1982, p.196]. Ecografic, este destul de greu de cuantificat acest lucru [Robertson, 1985, p.1507]. Insa, RMN – ul permite sa creasca diagnosticul acestei boli [Ricci, 1992, p.1593]. Disfunctia globala / segmentara sau dilatarea substantiala a VD sustin diagnosticul de displazie de VD. Daca se asociaza si o dilatare / ingrosare a VS, se tinde catre o „inima sportiva" [Barry, 1995, http://circ.ahajournals.org].
In Italia, s-a remarcat o incidenta crescuta de displazie de VD aritmogena decelata la sportivii care au murit subit [Somaurro, 2001, http://heart.bmj.com].
Intr-o alta cercetare, s-a comparat functia diastolica a VD (eco Doppler pulsatil) intre inotatorii pe distante scurte (26) si cei pe distante lungi (32) care prezentau si semne de HVS. Raportul dintre viteza diastolica initiala si cea finala a fost mai mare la practicantii probelor scurte; functia miocardica a VD la inceputul diastolei este influentata pozitiv prin cresterea presarcinii si reprezinta un determinant independent de efort [D' Andrea, 2003, p. 329].
Mecanismele prin care hipertrofia devine un fenomen patologic sunt multiple. Intre acestea, un rol deosebit il au insuficienta coronariana relativa si tulburarile de irigatie si de metabolism ale miocardului excesiv hipertrofiat. Intre capilarele sangvine care iriga fibrele miocardice si aceste fibre, exista un anumit raport numeric. La nastere, la un capilar sangvin corespund 6 fibre miocardice. Mai tarziu, cu varsta, acest raport se schimba, in asa fel incat, dupa ce inima s-a dezvoltat la adult, pentru fiecare capilar sangvin, se observa aproximativ o fibra miocardica si deci raportul dintre capilare si fibre este de 1:1. De aceea, la copil, capacitatea de adaptare a inimii la efort este mai redusa. S-a aratat ca in hipertrofia miocardului nu se produce o crestere a numarului de fibre cardiace, ci o crestere a diametrului acestor fibre. [Mogos, 1984, p.93-94].
Un studiu efectuat pe 3 grupe de adolescenti baieti cu varste cuprinse intre 16 si 18 ani a evidentiat ecocardiografic urmatoarele: practicantii sporturilor de anduranta au prezentat o crestere a masei VS cu 10%; practicantii probelor de sprint nu au prezentat cresteri ale masei VS, in timp ce practicantii sporturilor de forta au avut o crestere a masei VS cu 4%. [Rong Shi, 2002, p.69].
De asemenea, un alt studiu efectuat pe 1451 de atleti a confirmat ca morfologia inimii atletului prezinta adesea caracteristici intermediare intre hipertrofia concentrica si cea excentrica, in cazul antrenamentelor aerobe combinate cu cele anaerabe [Pellicia, 1999, p.30]. La 267 de atleti ce au efectuat exclusiv antrenament de anduranta, volumul telediastolic al VS a crescut proportional cu gradul de antrenament [D' Andrea, 2002, p.184].
Ecografia coronariana evidentiaza la sportivi o crestere a volumului celor patru cavitati cardiace, ca si cresterea in grosime a celor doi ventriculi. Modificari nete se constata la VS; sportivii prezinta un diametru ventricular stang superior in medie cu 6 mm la barbati si 4 mm la femei, iar peretele septal si posterior la sportivi sunt in medie mai grosi cu 1-2 mm. [Douglas, 1989, p.210].
„Dilatarea VS este permisa pana la 54 mm. Intr-un studiu efectuat pe 363 sportivi, 38 au prezentat o crestere a diametrului ventriculului stang cu cel putin 60 mm; diametrul maxim inregistrat fiind de 66 mm". [Pellicia, 1991, p.296-297]. Aceasta dilatare este cea mai frecventa, dar nu intotdeauna asociata cu hipertrofie armonioasa a VS.
S-a demonstrat ecografic ca si VD se dilata progresiv fata de cel stang [Cardim, 2003, p.237]. La examenul RMN, s-a observat cresterea atat a VS, cat si a VD la sportivii de anduranta, ceea ce a dus la concluzia ca inima atletilor se dilata echilibrat [Scharhag, 2002, http://content.onlinejacc.org]. Cresterea importanta a cavitatii VD si VS asociata si cu hipertrofie a fost confirmata la examenul eco Doppler color pe fotbalisti, poloisti, triatlonisti, inotatori de varsta pubertara. S-a constatat si o marire semnificativa a arterelor coronare [Zeppilli, 1989, http://www.ncbi.nlm.nih.gov].
Probleme mai mari se ridica in cazul in care dilatarea de VD nu este insotita de cea a VS. Literatura de specialitate cunoaste si astfel de cazuri de dilatari independente de VD. Studiile realizate pe soareci de 5 saptamani, supusi unui program de antrenament de anduranta timp de 7 saptamani, au prezentat dilatari ale cavitatii VD cu 22 % si a VS doar cu 7 %. Nu s-au inregistrat modificari ale peretelui. S-au constatat alterari serioase in microvascularizatia VD, fara schimbari apreciabile la nivelul VS [Anversa, 1983, http://circres.ahajournals.org].
„Studiile ecocardiografice au indicat o descrestere a contractilitatii VS pasagera dupa efort doar in cazul competitiilor extreme, insa un numar foarte mic de studii nu au evidentiat efecte adverse ale antrenamentului intensiv de anduranta asupra cordului la copii" [Rowland, 1994, p.515-516].
Cercetari recente au aratat ca in structura si functia cardiaca la copii pot apare schimbari adaptative la efort similare cu cele intalnite la adulti. La inotatori in varsta de 9-10 ani, practicanti ai acestui sport de aproximativ 2 ani, s-a inregistrat cresterea volumului bataie si cresterea dimensiunilor (a cavitatii) ventriculului stang [Rong Shi, 2002, p.68].
Aceste cercetari sunt in concordanta cu unele mai vechi; un studiu efectuat de Rost pe o perioada de 10 ani asupra unui lot de inotatori adolescenti a scos in evidenta faptul ca volumul cardiac si dimensiunile cavitatilor inimii sunt mai mari decat la persoanele sedentare de aceeasi varsta. [Rost, 1987, http://aappolicy.aappublications.org].
La sportivii foarte antrenati – antrenamente dure, de anduranta – maraton, ciclisti, schi fond, inot – se observa, in repaus, o scadere a fractiei de ejectie a VS care este asociata, in acest caz, cu bradicardie si dilatare importanta a VS. [Brion, 1999, p.8]. In schimb, contractilitatea VS se pare ca nu este modificata de antrenamentul de anduranta. Acest lucru a fost evidentiat de Rowland, Goff si altii prin efectuarea de ecocardiografii la sportivi, baieti de 9-14 ani, dupa parcurgerea unei curse de 4 km. [Rowland, 1997, http://aappolicy.aappublications.org].
Functia sistolica a VS se pare ca nu este modificata de efortul fizic, in timp ce functia diastolica este mai buna la sportivii care fac un sport aerob [Tudor, 2004, p. 52].
Intr-un studiu realizat pe 1309 atleti, de diferite sporturi, s-a evidentiat ca 55% prezentau un diametru telediastolic < 54 mm, iar 15% dintre atleti (toti sportivi de anduranta), aveau cavitati >= de 60 mm, cu un indice diastolic si sistolic cardiac normal [Pluim, 2000, p. 341].
Se pare ca nu la toti subiectii, dupa incetarea efortului, VS revine la dimensiunile normale. Un studiu realizat in acest sens pe 267 sportivi de anduranta, a evidentiat la 20% dintre subiecti o persistenta marita a diametrului telediastolic al ventriculului stang si dupa 5 ani de la incetarea sportului [Pellicia, 2002, p.947]. La astfel de indivizi, se poate instala in timp cardiomiopatia dilatativa.
Nu trebuie omis faptul ca, literatura de specialitate evidentiaza ca, 30-60% din cazurile de cardiomiopatie hipertrofica (CMH) par a fi transmise genetic autozomal dominant. Se poate pune in evidenta pe ECG prin HVS, criterii de voltaj, schimbari ST-T anormalitatea adancimii undei Q cu diminuarea sau absenta undei R in derivatiile precordiale stangi si aritmii. Radiologic, se observa o usoara largire a VS cu o silueta globuloasa a cordului, vascularizatia pulmonara fiind normala. [Park, 2002, p.269-270].
In prezent ,se considera ca modificarile de adaptare ale cordului se produc in functie de varsta, greutate, conditie fizica si intensitatea antrenamentului. [Comitato Organizzativo Cardiologico per l'Idoneita allo Sport, 2003, http://www.italheartj.org].
Concluzii
Efortul depus in timpul practicarii sportului de performanta, atunci cand este de o intensitate mult prea mare, sau neadaptat varstei, este in masura sa afecteze anatomia cordului, uneori reversibil, alteori mai putin reversibil, cu risc relativ crescut de a dezvolta in timp patologie cardiovasculara.
Cunoasterea acestor fenomene, a gradului de afectare pe diferite categorii de sporturi, consideram ca este de maxima importanta, in contextul in care incidenta bolilor cardiovasculare este in continua crestere la nivel mondial, iar lupta impotriva acestui proces a devenit un obiectiv important in majoritatea tarilor dezvoltate.
De asemenea, urmarirea indeaproape a fostului sportiv de performanta din acest punct de vedere si testarea lui in institutii specializate, pe o perioada mai mare de timp, ar putea raspunde multor intrebari legate de beneficiile reale pe care le aduce sportul de performanta.
Parintii, singurii interesati cu adevarat de soarta copiilor lor, consideram ca ar trebui instruiti de efectele mai putin benefice ale sportului de performanta, inca de la faza selectiei primare pentru sportul de performanta.
Bibliografie
Pe suport clasic
ARINIS, I., NANEA, M., VASILE, A, Biologie. Bucuresti, Ed. SIGMA, 2002
BRION, R., CARRE, F., DUCARDONNET, A., Le „coeur d'athlete" en 1999. In: La lettre du cardiologue, nr. 308, p. 5 – 12, Puteaux, Ed. Edimark SA, 1999
CARDIM, N., OLIVEIRA, AG., LONGO, S. et al., Doppler tissue imaging: regional myocardial function in hypertrophic cardiomyopathy and in athlete's heart. In J Am Soc Echocardiogr; 16, 2003, pg. 223 – 232
CARP, C., Riscul cardiovascular la sportivi. In: Medicina sportiva , sub redactia Dragan, I., , Bucuresti, Editura medicala, 2002, pg. 121 – 136
D' ANDREA, A., LIMONGELLI, G., CASO, P., Association between left ventricular structure and cardiac performance during effort in two morphological forms of athlete's heart. In: Jn.Cardiol; 86, 2002, pg. 177 – 184
DOUGLAS, P., BERAMN, G., O'TOOLE, M., HILLER, D., REICHNEK, N., Prevalence of multivalvular regurgitation in athletes.In Am J Cardiol; 64, 1989, pg. 209 – 212
MANOLE, G., Fiziologie clinica. Bucuresti, Eitura Coresi, 2005
MARINESCU, G., Copiii si performanta in inot. Bucuresti, Institutul National de Informare si Documentare, 1998
MOGOS, GH., Insuficienta cardiaca. Bucuresti, Ed. Sport – Turism, 1984
MOSS, A., ADAMS, F., Heart dissease in infants children and adolescents. Vol.I. Ed. Williams & Wilkins, 1995
ONISAI, L., Anatomia omului – viscerele toracale. Brasov, Universitatea "Transilvania", Facultatea de Medicina, 1999
PARK, MK., Pediatric Cardiology for practitioners. Missouri, St. Louis, Ed. Mosby, 2002
PELLICIA, A., Determinants of morphologic cardiac adaptation in elite athletes: the role of athletic training and constitutional factors. In Int. J.Sports Med:17, 1996, pg.157 – 163
PELLICIA, A., CULASSO, F., DI PAOLO, F., MARON, B., Physiologic left ventricula cavity dilation in elite athletes. In: An Intern Medicine. 130, 1999, pg.23 – 31
PELLICIA, A., MARON, B., DE LUCA, R., DI PAOLO, F., SPATARO, A., CULASSO, F., Remodeling of left ventricular hypertrophy in elite athletes after long-term deconditioning. In Circulation; 105, 2002, pg. 944 – 949
PELLICIA, A., MARON, B., SPAROTO, A., The upper limit of physiologic cardiac hypertrophy in highly trained elite athletes. In N. Engl J.Med; 324 (5), 1991, pg. 295 – 301
PLUIM, B., ZWINDERMAN, A., VAN DER LAARSE, A., VAN DER WALL, E., The athlete's heart. A meta – analysis of cardiac structure and function. In Circulation; 101, 2000, pg. 336 – 344
RICCI, C., LANGO, R., PAGNAN, L., DELLA PALMA, L., PINAMONTI, B., CAMERINI, F., BUSSANI, R., SILVESTRI, F., Magnetic resonance imaging in right ventricular dysplasia. In: Am J Cardiol; 70, 1992, pg. 1589-1595
ROBERTSON, J., BARDY, G., GERMAN, L., GALLAGHER, L., GALLAGHER, J., KISSOLO, J., Comparison of two-dimensional echocardiographic and angiographic findings in arrhythmogenic right ventricular dysplasia. In: Am J Cardiol.; 55, 1985, pg. 1506-1508
ROST, R., The athlete's heart. In Eur Heart J; 3 (suppl A), 1982, pg.193-198
ROWLAND, TW., UNNITHON, VB., Mc FARLANE, NG., GIBSON, NG., POTON, JV., Clinical manifestation of the "athlete's heart in prepubertal male runners".In: Jn. Sports Med 15, 1994
URHAUSEN, A., MONZ, T., KINDERMANN, W., Sports-specific adaptation of left ventricular muscle mass in athlete's heart I. An echocardiographic study with combined isometric and dynamic exercise trained athletes (male and female rowers). - In Jn. Sports Med, 1996; 17, 1996, pg. 145 – 151
ZONCU, S., PELLICIA, A., MERCURO, G., Assessement of regional systolic and diastolic wall motion velocities in highly trained athletes by pulsed wave Doppler tissue imaging. In Jn. Am Soc Echocardiogr; 15, 2002, pg. 900 – 905
Pe suport electronic
ANVERSA, P., LEVICKY, V., BEGHI, C., Mc DONALD, S., KIKKAWA, Y., Morphometry of exercise – induced right ventricular hypertrophy in the rat. In Circulation Research, Vol 52, 1983, pg. 57-64. In: http://circres.ahajournals.org/cgi/content/abstract/52/1/57 (4.01.2007)
BARRY, J., MARO, M., PELLICCIA, M., PAOLO SPIRITO, M., Cardiac disease in young trained athletes. In: Circulation. 91, 1995, pg. 1596 – 1601. In: http://circ.ahajournals.org/cgi/content/full/91/5/1596 (5.02.2007)
BUNU, C., Sistemul cardiovascular. Contractilitatea miocardului. Curs nr. 5. Universitatea de Medicina si Farmacie „Victor Babes", Catedra de fiziologie, 2007. In: http://fiziologie.umft.ro/ro/CV5.PDF (7.02.1007)
Comitato Organizzativo Cardiologico per l'Idoneita allo Sport (ANCE, ANMCO, FMSI, SIC, SIC - Sport), Protocolli cardiologici per il giudizio di idoneita allo sport agonistico. Roma: CESI, In Il contributo del doppler myocardial imaging nello studio del cuore d' atleta. (D'Aandrea, A), 2003. In: http://www.italheartj.org/pdf_files/20030197. pdf (25.01.2007)
D' ANDREA, A., CASO, P., SARUBBI, B., Right ventricular myocardial adaptation to different training protocols in top-level athletes.- In Echocardiography, Volume 20, may, Issue 4, 2003, pg. 329. In: http://www.blackwell-synergy.com/doi/abs/10.1046/j.1540-8175.2003.03038.x (25.01.2007)
RONG SHI, J., Cardiac structure and function in yong athletes. Department of Human Movement, Recreation and Performance Victoria University of Technology, 2002, in http://72.14.203.104/search?q=cache:sQ1gV07UoDAJ:eprints.vu.edu.au/archive/00000233/01/02whole.pdf+cardiac+effects+of+swimming+in+puberty&hl=ro&gl=ro&ct=clnk&cd=16&client=firefox-a (12.05.2006)
ROST, R., Athletics and the heart. Chicago, IL; Yearbook Medical Publishers, 1987. In:http://aappolicy.aappublications.org/cgi/content/full/pediatrics;106/1/154 (8.04.2006)
ROWLAND, TW., GOFF, D., POPOWSKI, B., DE LUCA, P., Cardiac effects of a competitive rood race in trained child runners. Pediatrics 100 (3) URL, 1997 In: http://aappolicy.aappublications.org/cgi/content/full/pediatrics;106/1/154 (8.04.2006)
SCHARHAG, J., SCHNEIDER, M., URHAUSEN, A., ROCHETTE, V., KRAMANN, B., KINDERMANN, W., Right and left ventricular mass and function in male endurance athletes and untrained individuals determined by magnetic resonance imaging. In: Journal Am. Coll. Cardiol; 40, 2002, pg. 1856,1863.In:http: //content.onlinejacc.org / cgi/content / abstract /40/10/1856 (4.01.2007)
SOMAURRO, D., DOMAURROO, J., PYATT, M., JACKSON, M., PERRY, A., RAMSDALE, D., An echocardiographic assessment of cardiac morphology and common ECG findings in teenage professional soccer players: reference ranges for use in screening, In: Heart; 85, 2001, pg. 649-654 ( June) – in http://heart.bmj.com/cgi/content/full/85/6/649 (7.02.2007)
TUDOR, I., ILIESCU, S., SPATARU, D., BRUCKNER, I., Adaptarea cardiaca la sportivi – studiu ecocardiografic. In Medicina Interna; Vol 4, nr 4, 2004, pg. 47 – 52. In: http://www.srmi.ro/doc/R4-2004.pdf (18.01.2007)
ZEPPILLI, P., MERLINO, B., VANNICELLI,R., Coronarz arteries and athlete's heart. In: Arch Mal Coeur Vaiss, aug, 82, nr.2, 1989, pg. 89–92 In: http://www.ncbi.nlm.nih.gov/entrez/query.fcgi?cmd=Retrieve&db=PubMed&list_uids=2530959&dopt=Abstract
http://www.cardioms.ro/dev/cardioms/ro/informatii_1.shtml (2.03.2007)
http://old.ournet.md/~anatomia/sisteme.html (22.08.2007)
