 |
 |
 |
 |
TESTE REALIZATE CU SARITURI IN INALTIME (I) PROBA "MIRON GEORGESCU"
- ISTORIC, SEMNIFICATIE, UTILITATE -
Pierre Joseph de HILLERIN
Institutul National de Cercetare pentru Sport
Cuvinte cheie: sarituri, putere, anaerob, test, metoda
Rezumat
Articolul trece in revista cateva dintre conceptiile legate de utilizarea diferitelor teste folosind sarituri pe verticala ca masura a capacitatii de efort anaerob si istoriei dezvoltarii metodelor de masurare obiectiva a inaltimii de saritura sau a timpilor de zbor si de contact. Se opreste la metoda de testare "Miron Georgescu" si evolutia pe care aceasta metoda a avut-o in administrarea sa in cadrul Laboratorului de Biomotrie al INCS si la forma MGM pe care o utilizeaza in prezent mai multe unitati de cercetare a performantei umane din Romania. In articol, se precizeaza faptul ca analiza si descrierea testului va fi continuata intr-o suita de alte articole.
Abstract
The article presents some of the concepts concerning different high jumps tests as a means of measuring the anaerobic effort capacity and the history of the development of objective methods of measuring the height of the jump or the times of flight/leap and contact. It stops at the "Miron Georgescu" method of testing and its evolution in the INCS's Biometry Laboratory and its use in numerous human performance research facilities/units in Romania. The article also states that the analysis and the description of the test will be continued in a series of future entries.
Sariturile pe verticala au fost pentru foarte multi dintre cei interesati de caracterizarea calitatilor motrice un atractor natural considerat a fi un bun instrument de diagnoza a ceva din posibilitatile de exprimare a sportivului si in alte tipuri de miscare exploziva.
Naturaletea miscarii implicate, si relativa simplitate a mijloacelor de determinare a rezultatelor actiunilor motrice legate de sarituri izolate sau in suita a facut ca multi cercetatori sau antrenori sa intrevada in acest tip una dintre acele tipuri de solutii pe care le dorim cu totii in demersurile noastre de cunoastere si/sau de influentare a performantelor proprii sau ale sportivilor pe care-i antrenam sau consiliem. Multi s-au lasat atrasi de iluzia ca pot, simplu, sa cuprinda in forme concise complexitati care, altfel, pareau dificil de inteles sau descris. Atrasi de aceasta perspectiva, si specialisti din Romania au dezvoltat, separat, sau intr-un oarecare lant de continuitate, metode de investigatie si/sau interpretare legate de potentialul de surprindere a unei realitati cautate, legate de calitati motrice foarte importante in performanta sportiva prin intermediul masurarii inaltimii de saritura sau a comportamentului in serii de sarituri inlantuite.
Un loc important in lista celor cu astfel preocupari il ocupa regretatul profesor dr. Miron Georgescu ale carui lucrari au fost realizate intr-o perioada cuprinsa intre anii '40 si sfarsitul anilor '60. Proba, care-i poarta azi numele, a fost descrisa, dupa cunostintele noastre, inca din anii 1947-1948, fara ca in prezent sa mai avem acces la articolele din acea perioada. Dovada publicarii acestor lucrari intr-o limba de circulatie internationala, probabil franceza, o gasim in faptul ca printre testele citate in literatura de specialitate din strainatate, ca proba orientata spre determinarea capacitatii de efort anaerob/exploziv.
Intr-un articol din anul 1953, in revista Cultura Fizica si Sport (nr.2), al carui titlu il redam, in facsimil, in figura 1, lectorul de atunci prezenta mai multe metode de masurare a aspectelor temporale ale unor miscari specifice sau nespecifice intre care si metoda de inregistrare si calcul a timpilor de zbor si de contact cu solul in sarituri izolate sau legate "(20, 30, 40,50 etc.)" [Georgescu, 1953, pg.45]
 |
Folosind aparatura avuta la dispozitie in perioada respectiva, modul de inregistrare este descris in articolul mentionat si nu difera semnificativ de modalitatile de inregistrare pe care le regasim astazi in diferitele incercari de utilizare a sariturilor pe verticala ca mijloc de diagnoza a nivelului calitatilor motrice. De asemenea, in figura 2, redam in facsimil schema prezentata de autorul citat.
In istoria utilizarii sariturilor pe verticala, ca mijloc de caracterizare/diagnoza a calitatilor motrice, printre primele incercari gasite in literatura poate fi mentionata contributia doctorului Dudley Allen Sargent (1849 – 1924), pionier al conceptului de educatie fizica la universitatea Harvard si al cercetarii stiintifice in aria instruirii pentru fitness [www.topendsports.com, 2007,a].
Cunoscut ca testul Sargent, are avantajul ca poate fi executat foarte simplu, ca este usor de inteles si aplicat atat de catre antrenori/profesori, cat si de catre sportivi/elevi. Sunt date chiar echivalari ale inaltimii sariturii cu valori ale puterii anaerobe [www.topendsports.com, 2007,b] dupa cum urmeaza:
 |
Ultima dintre formule, apartinand lui Sayers [Sayers,1999], merita, ca si celelalte, o analiza metodica pornind de la ceea ce in fizica se numeste analiza dimensionala. Un astfel de demers, care nu face obiectul articolului prezent, duce la concluzia ca legaturile prezentate sunt, cel mult, legaturi de tip statistic, unitatile rezultate in partea stanga a ecuatiilor nefiind unitati compatibile cu unitatea de putere acceptata in standardul international de unitati (SI), respectiv W(att).
Pentru analiza elementelor de corectie ce intervin in testul Sargent, trebuie sa se aiba in vedere observatiile realizate in cadrul unui curs de biomecanica al Universitatii de Statului Arizona [www.asu.edu/courses/kin335/, 2007] unde se iau in calcul factori ce influenteaza inaltimea masurata a sariturii cum ar fi miscarile de brate, pozitia initiala a centrului de masa, inaltimea de zbor si pierderea de inaltime datorata deplasarii suplimentare a bratelor in saritura.
Una dintre metodele de determinare a inaltimii de deplasare a centrului de masa in sarituri unice pe verticala a fost conceputa in 1938 de catre cercetatorul rus Abalakov (figura 3) si este prezentata acum sub variate forme, unele uitand sa mentioneze autorul.
Trebuie sa mentionam existenta unor preocupari de dezvoltare a instrumentelor de masurare a inaltimii de zbor. Astfel, au fost realizate si chiar au facut obiectul unor brevete de inventie inregistrate in timp la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci (OSIM) asa cum este cel ce a apartinut, ca titular, intreprinderii „Tractorul" – Brasov si i-a avut ca autori pe: Sorcoiu Mircea, Dumitrescu Ion si Bondoc Ionescu Dragos [OSIM, 1984], inventie prin care se incearca masurarea electromecanica a inaltimii de saritura pe un aparat de tipul VERTEC (figura 4).
O alta categorie de teste o reprezinta cele bazate, ca si testul propus de catre dr. Miron Georgescu, pe masurarea timpului de plutire asociat sariturii si, am adauga noi, timpilor de contact cu solul ce sunt legati de actiunea propriu-zisa care produce propulsarea corpului pe verticala. Preocupari orientate catre tehnologia de masurare a timpilor de zbor si contact cu solul au fost prezentate si de catre alti cercetatori romani (Jurca I., si Tiron C.) [Jurca, 1996, pg.21].
|
In acest context, putem aminti testul imaginat de catre medicul si cercetatorul italian Carmelo Bosco (testul Bosco) [Bosco, 2002], poate cel mai raspandit dintre testele de acest tip g. Pentru o analiza comparativa a acestor teste ne rezervam dreptul de a reveni intr-un articol viitor.
In fapt, toate aceste teste ofera informatii despre capacitatea de mobilizare a energiei in contractii musculare foarte intense si de foarte scurta durata fara a fi, cum unele se pretind, metode de evaluare a puterii maxime anaerobe sau ale puterii anaerobe oricum ar fi aceasta caracterizata. De aceea valorile de putere prezentate de fiecare dintre autorii metodelor pot fi luate in considerare numai ca valori ce indica o anumita capacitate motrica de manifestare exterioara a unei anumite puteri si nu capacitatea de efort anaerob ce presupune consumul real al energiei luata in calcul. Mobilitatea articulara, calitatea controlului comenzii de contractie cu caracter exploziv, mobilizarea optima a lucrului musculaturii antagoniste si, nu in ultimul rand, calitatea sau suma calitatilor ce formeaza ceea ce putem privi ca fiind expresia elasticitatii musculare duc la un consum energetic inferior celui calculat.
In cadrul Laboratorului de Biomotrie al Institutului National de Cercetare pentru Sport, proba „Miron Georgescu" a fost preluata ca test de determinare a unor calitati neuromotorii la nivelul trenului inferior din momentul in care, dupa schimbarea din functia de director al Centrului de Medicina Sportiva a autorului testului, in respectiva institutie, s-a renuntat la metoda ca posibilitate de investigare a sportivilor in circuitele medicale periodice.
Preluarea a fost realizata prin eforturile si insistenta sefului de laborator de atunci, cercetatorului (CP I) Ilie Stupineanu, caruia ii si revine meritul de a fi pastrat o metoda de investigare de origine romaneasca pe care o putem astazi, in forma ei modificata si utilizata in prezent, considera la fel de utila ca si proba utilizata international (Bosco) la care se adauga interpretari originale prin care se dau indicii atat despre echilibrul intre pregatirea de forta si cea de viteza, cat si din domeniul mecanismelor de control neuromotor. Din motive, ce au tinut in special de faptul ca publicatiile realizate inainte de 1989 de catre Centrul de Cercetari pentru Educatie Fizica si Sport (azi INCS) erau supuse secretului de serviciu, iar dupa 1990 nu a fost nimeni suficient de atent ca sa faca publice informatiile respective si sa repuna in circulatie dezvoltarile metodologice realizate, modul in care metoda „Miron Georgescu" a evoluat de la varianta sa initiala la forma utilizata in prezent de cateva universitati si Centre de Cercetare pentru Performanta Umana nu a circulat decat ca o suma de materiale cu caracter intern in cadrul INCS. Printre alte efecte ale acestui lant de cauze, se numara si acela de a fi deschis calea catre utilizarea unor informatii de o maniera nu tocmai in acord cu morala academica in cateva lucrari de doctorat sau, mai grav, a deschis calea plagiatului ca in cazul lucrarii „Pregatirea fizica a fotbalistilor" [D. Dima, 2007, pg.136-137]
De la metoda initiala de inregistrare a timpilor, prezentata aici in figura nr.2, evolutia metodei de masurare a avut, in cadrul INCS, o evolutie constanta.
Primul lucru care s-a incercat a fost eliminarea firelor atasate de pantoful/gheata sportivului care efectua testul pentru ca miscarea acestuia sa fie cat mai naturala.
O incercare mai putin reusita a fost aceea de a confectiona o platforma cu contacte electromecanice plasate pe colturile spatiului delimitat pentru sarituri. Dezavantajele unei astfel de solutii sunt de doua feluri: se creeaza o inaltare a platformei care pune in pericol integritatea fizica a sportivului la eventuala iesire accidentale din perimetrul platformei si introducerea unor erori de masurare prin introducerea unui timp de intarziere la inchiderea contactelor mecanice, timp ce ajungea, dupa masuratorile facute, la diferente de ordinul 10 – 15 ms. In acest fel, se lungea artificial rezultatul inregistrat ca timp de zbor creandu-se astfel iluzia existentei unor inaltimi de zbor mai mari decat cele reale.
O incercare de data mai recenta, publicata in anul 1987, este prezentata in figura 5 .
Se poate observa solutia de contact aleasa sub forma unei platforme de material izolant, in cazul respectiv lemn acoperit cu o folie de linoleum pe care erau fixate doua structuri metalice/conductoare in forma de „pieptene" cu benzi metalice a caror latime era de 0,01 m si spatii libere de aceeasi latime. Contactul se realiza prin intermediul unui papuc de piele de forma celui din figura 6, care, pe partea exterioara - care venea in contact cu solul -, avea lipita o plasa deasa din tesatura de alama, suficient de flexibila pentru a se putea mula peste incaltamintea sportivului.
 |
 |
In figura 5, se observa solutia de evidentiere a starilor de contact sau lipsa acestuia prin masurarea prin intermediul unui convertor analog-digital a tensiunii intre cele doua armaturi metalice cuplate in paralel cu partea de masura la o sursa de tensiune continua de 5V. Calculatorul atasat achizitiona date de stare cu o frecventa de 1000 Hz (precizie de masurare de 1 ms) contorizand, succesiv, timpii cat durau fazele de contact si fazele de lipsa de contact, numarand, in acelasi timp, si sariturile efectuate si eliberand astfel operatorul de aceasta sarcina.
Ulterior, modalitatile de testare a starilor de contact au fost modificate trecandu-se succesiv prin solutia de decelare a starii electrice la intrarea interfetei seriale RS 235 la care platforma era legata cu un cablu bifilar si cea de decelare a contactului cu ajutorul unui dispozitiv capabil sa transmita wireless (fara fir) valorile timpilor succesivi de contact sau de zbor catre un calculator dotat cu capacitatea de legatura wireless si cu programe de prelucrare a datelor elaborate in conformitate cu metodologia pusa la punct in Laboratorul de Biomotrie al INCS si care justifica titulatura sub care se aplica astazi aceasta metoda de testare, respectiv „Miron Georgescu – Modificat" (MGM).
Semnificatia pe care o dam rezultatelor acestui test va fi tratata pe larg in continuarea acestui articol, in numarul viitor al revistei in care vom incerca sa aducem argumente pentru schimbarile de interpretare operate in test subliniind atat partea conservata din proba initiala, cat si modificarile formulelor de calcul si adaugirile de formule pe care le-am realizat.
Asa cum se va putea constata in finalul seriei de articole dedicate acestei probe, utilitatea sa, daca nu-i acordam merite pe care nu le are, ramane ridicata, putand fi un adjuvant serios in orientarea pregatirii sportivilor care utilizeaza forta exploziva a picioarelor in miscarile specifice sporturilor pe care le practica existand posibilitatea de a orienta antrenorii si in privinta unor debalansari aparute in antrenament fie intre calitatile de forta si viteza, fie prin existenta unei asimetrii motrice dreapta-stanga, fie prin aparitia unor indicii despre deficiente in controlul finalizarii miscarilor sau al pregatirii corpului pentru aterizare/contact cu solul, adversarul sau obiectele cu care se lucreaza sau prin aparitia unor hiperautomatizari profunde, cu grad inalt de diminuare a prognozelor pozitive privitoare la performanta, mai ales in sporturile de echipa sau de lupta unde automatizarile in exces se pot asocia cu comportamente previzibile de catre adversari si, astfel, diminuand posibilitatile de succes.
Mai mult, din perspectiva tot mai puternica de interpretare a comportarii psihoneuronale, obiect al cercetarilor in domeniul neurostiintelor, posibilitatile ca aceste tipuri de comportament ce pot fi decelate la nivelul lucrului picioarelor in sarituri legate sa reflecte posibilitati de transfer de comportament si in activitatea altor segmente corporale [Talbot, 2006, pg.33-34].
Bibliografie
BOSCO, C., (2002), La valutazione della forza con il test di Bosco. Roma, Societa Stampa Sportiva
COMETTI, G., (2007), La Pliometrie- Donnees theoriques. In: Diplome universitaire de preparation physique, Programme des Stages, SEMAINE THEORIQUE Faculte des Sciences du Sport, UFR STAPS Dijon, Centre d'Expertise de la Performance de Dijon. In: http://www.u-bourgogne.fr/EXPERTISE-PERFORMANCE/progDUok22.pdf. accesat 10, noiembrie, 2007
DIMA, Gheorghe, (2007), Bucuresti, Edit. Bren
GEORGESCU, Miron, (1953), Contributii la studiul calitatilor fizice. In: Cultura fizica si sport. Bucuresti, nr.2, pg. 39-60
HILLERIN (de), PG.,J., (1987), 3.Teoria metodei de investigare biomotrica bazata pe testul "dr. Miron Georgescu". In "Cercetarea complexitatii efortului in sportul de inalta performanta. Dirijarea si optimizarea procesului de pregatire si participare in competitii, ca urmare a obiectivizarii, rationalizarii si standardizarii mijloacelor de pregatire. Perfectionarea modelelor de selectie, pregatire, reactivitate si concurs la atletism-sarituri." Bucuresti, Consiliul National pentru Educatie Fizica si Sport, Centrul de Cercetari pentru Educatie Fizica si Sport, pg.14-34
GEORGESCU, Miron, (1953), Contributii la studiul calitatilor fizice. In: Cultura fizica si sport. Bucuresti, nr.2, pg. 39-60
JURCA I., TIRON C., (1996) Echipament electronic pentru aprecierea puterii maxime anaerobe. In: Revista Stiinta sportului. Bucuresti, nr. 3
SORCOIU, M., DUMITRESCU, I., IONESCU, Bondoc, (1984), Descrierea inventiei 83424 – Aparat de masurat detenta in inaltime. OSIM, Romania
SAYERS, S., et al., (1999), Cross-validation of three jump power equations. In: Med Sci Sports Exerc. 31: 572
TALBOT, M., (2006), Universul holgrafic. Bucuresti, Editura Cartea Daath
www.asu.edu, (2007) KIN 335 – Biomechanics LAB: Measurements of Vertical Jumping Performance. In: www.asu.edu/courses/kin335/, accesat in 2 noiembrie 2007
www.topendsports.com, (2007,a), Dudley Sargent. In: www.topendsports.com/ testing/history-sargent.htm, accesat 1.noiembrie 2007
www.topendsports.com, (2007, b), Vertical Jump Test (Sargent Jump).In: www.topendsports.com/testing/tests/vertjumpg.htm, accesat 1 nov.2007
